Gheorghe Tătaru

Gheorghe Tătaru
Informații generale
Nume complet	Gheorghe Tătaru
Data nașterii	5 mai 1948[1]
Locul nașterii	București, România
Data decesului	19 decembrie 2004 (56 de ani)[2]
Locul decesului	Iași, România
Post	Mijlocaș Stânga / Mijlocaș Ofensiv
Cluburi de juniori
Ani	Club
1959–1967	CCA București
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1967–1974	Steaua	169	(57)
1974–1975	Chimia R Vâlcea	32	(11)
1975–1980	CS Târgoviște	93	(30)
1981–1982	Rocar
1983–1984	Unirea Slobozia
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1970–1972	România	10	(3)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Gheorghe Tătaru (n. 5 mai 1948, București, România – d. 19 decembrie 2004, Iași, România) a fost un fotbalist român, care a jucat în majoritatea carierei sale fotbalistice la Steaua București. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost Maestru al Sportului, cunoscut în fotbal cu numele de "Tătaru 2" dat fiind faptul că este fratele mai mic al unui alt mare fotbalist al CCA -ului și al echipei naționale a României pe nume Nicolae Tătaru. A fost unul dintre cei mai prolifici atacanți ai echipei Steaua București din întreaga istorie a clubului, fiind de 3 ori golgheterul echipei.

Cariera

Gheorghe Tătaru a început fotbalul la echipa CCA Steaua București în 1959; a jucat la acest club până în anul 1974. Cu CCA Steaua București a câștigat un titlu de campion național în ediția de campionat 1967-1968 și de 3 ori Cupa României edițiile 1968-1969, 1969-1970, 1970-1971. În Divizia A de fotbal a României a jucat de 272 de ori marcând 80 de goluri. Prezențe în Divizia A în tricoul Stelei în 169 de meciuri pentru care a marcat de 57 de ori. În anul 1971 a câștigat titlul de "Golgheter al Diviziei A". A jucat în echipa națională a României de 10 ori și a marcat pentru aceasta 3 goluri. După plecarea din Ghencea, a mai jucat la echipele: 1975 Chimia Rm. Vâlcea,1975-1980 CS Târgoviște, 1981-1982 Autobuzul București și 1983-1984 Unirea Slobozia. A fost un jucător complet, posesor al unui bogat registru tehnico-tactic.

S-a stins pe 19 decembrie 2004 la Iași, unde urma să participe cu echipa de juniori născuți 1992 a Clubului Steaua la Turneul Final, faza pe țară, a Campionatului Național de Sală Gheorghe Ola.

Palmares

• Campion Național al României cu Steaua ediția (1967- 1967)
• 3 Cupe ale României cu Steaua edițiile (1968-1969); (1969-1970); (1970-1971)
• Golgheter al Diviziei A (1971)
• Maestru Emerit al Sportului

Aprecieri

• Sorin Cârțu: „Până la vârsta de 15 ani când am ajuns la echipa de tineret a Universității Craiova eram stelist. Dormeam cu pozele lui Gheorghe Tătaru și Anghel Iordănescu sub pernă. Tătaru a fost un fotbalist super-tehnic. Un jucător de rasă care ieșea din tiparele fotbalului. Dumnezeu să-l ierte!”
• Nicolae Lupescu: „A fost un mare fotbalist și un foarte bun coleg. A fost un cavaler. Mereu era respectat și respecta la rândul său”.

Bibliografie

• Fotbal de la A la Z, de Mihai Ionescu și Mircea Tudoran, editura Sport-Turism - 1984, București, F.R.R. Prosport (articol), Suporter Steaua (revista oficială a clubului)
• RomanianSoccer.ro: Gheorghe Tătaru

v • d • m România – Campionatul Mondial de Fotbal 1970 1 Răducanu • 2 Sătmăreanu • 3 Lupescu • 4 Mocanu • 5 Dinu • 6 Coe • 7 Dembroschi • 8 Dobrin • 9 Dumitrache • 10 Nunweiller • 11 Lucescu • 12 Ivăncescu • 13 Deleanu • 14 Gergely • 15 Dumitru • 16 Neagu • 17 Tătaru • 18 Tufan • 19 Domide • 20 Pescaru • 21 Adamache • 22 Gornea • Antrenor: Niculescu